Problema răului și a suferinței (I)

DE CE PERMITE DUMNEZEU RĂUL ȘI SUFERINȚA?

Imaginează-ți că în această seară primești o fotografie.
În ea este un copil de cinci ani care plânge lângă trupul mamei sale, ucisă într-un bombardament. Sau imaginează-ți o mamă care își privește copilul de trei ani murind de cancer, după luni întregi de rugăciune.
Sau un tată care își pierde întreaga familie într-un accident provocat de un șofer beat.

Când vezi astfel de lucruri, aproape instinctiv apare întrebarea: Dacă Dumnezeu este bun, unde este El? Dacă este atotputernic, de ce nu intervine? De ce permite răul și suferința?

Problema răului nu este doar o problemă intelectuală. 
Este întrebarea oamenilor care suferă.
Este problema omului care stă lângă un pat de spital.
Este problema celui care își îngroapă copilul.
Este problema celui care se roagă și nu înțelege de ce Dumnezeu tace.
Și este una dintre cele mai dificile întrebări pe care creștinismul trebuie să le înfrunte.

Aproape fiecare dintre noi va ajunge, mai devreme sau mai târziu, să stea lângă un pat de spital, la un mormânt sau în fața unei tragedii și să se întrebe: „Doamne, de ce?”
Tocmai de aceea, întrebarea aceasta merită să fie luată în serios și merită un răspuns biblic, nu unul superficial.

Cum poate exista răul într-o lume condusă de un Dumnezeu bun și atotputernic? 
Sau dacă Dumnezeu este bun și atotputernic de ce permite răul?

Pentru a răspunde corect trebuie mai întâi să înțelegem despre ce fel de rău vorbim.
Sunt doua tipuri de RĂU.

A. RĂU NATURAL

Acesta este un rău care nu implică voința și acțiunea umană, ci este pur și simplu un aspect al naturii care pare să lucreze împotriva bunăstării omului.
Este vorba de forțele distructive ale naturii: uraganele, cutremurele, tornadele, erupțiile vulcanice, boli și altele de genul acesta. Aceste manifestări catastrofice produc pierderi mari de vieți omenești și sărăcie.

În Decembrie 2004, un tsunami uriaș a omorât peste 250.000 de oameni de-a lungul coastelor Oceanului Indian.
Vreme de mai mule săptămâni de la catastrofă, ziarele și revistele au fost pline de articole purtând titluri de genul ,,Unde era Dumnezeu?”.
Dacă Dumnezeu controlează natura, de ce permite asemenea tragedii?

Pentru a înțelege mai bine gravitatea acestei probleme, să privim câteva situații care, dacă s-ar produce mâine, ar deveni imediat știri de primă pagină.

• Un cutremur distruge un oraș în câteva zeci de secunde.
• Un incendiu de pădure arde sute de case.
• Un copil de 3 ani este diagnosticat cu leucemie.
• O mamă de 32 de ani moare de cancer și lasă în urmă patru copii.
• Un copil se naște cu o boală genetică rară și va suferi toată viața.
• Un tânăr credincios moare înainte de nuntă.
  Dacă Dumnezeu este bun și atotputernic de ce permite aceste lucruri? De ce nu le oprește?

B. RĂU MORAL

În această categorie intră acele rele pe care le fac oamenii, precum Auschwitz sau războaiele.
Răul moral reprezintă toate relele provocate de alegerile și acțiunile păcătoase ale oamenilor.

Exemplele nu sunt greu de găsit. Astfel de tragedii se petrec în fiecare zi, iar multe dintre ele ajung în doar câteva ore pe prima pagină a ziarelor și domină știrile de la televizor și din mediul online. Iată doar câteva dintre ele:

• Un tată își bate copilul ani de zile, iar copilul moare în urma abuzurilor.
• O fetiță de 8 ani este răpită, abuzată și ucisă.
• Un șofer beat intră cu mașina într-o familie și omoară doi copii.
• Un om intră într-o școală și împușcă zeci de elevi.
• Un escroc înșală sute de bătrâni și îi lasă fără economii.
  Dacă Dumnezeu putea opri toate acestea, de ce nu le-a oprit?

Fie că vorbim despre răul produs de oameni sau despre suferința provocată de dezastre naturale și boli, întrebarea rămâne aceeași: Cum poate un Dumnezeu bun și atotputernic să permită toate acestea?

De-a lungul istoriei, numeroși filosofi au încercat să formuleze această problemă. Cea mai cunoscută formulare îi este atribuită lui Epicur și a fost reluată mai târziu de David Hume.
Ea sună astfel:
Dacă Dumnezeu vrea să înlăture răul, dar nu poate, atunci nu este atotputernic.
Dacă poate să înlăture răul, dar nu vrea, atunci nu este bun.
Dacă poate și vrea, atunci de unde vine răul?
Dacă nici nu poate, nici nu vrea, atunci de ce îl numim Dumnezeu?

Aceasta este ceea ce astăzi se numește problema logică a răului.
Așadar, oricum te-ai uita la problema răului, se ajunge cumva să se arunce o umbră asupra naturii lui Dumnezeu.

Răspunsul creștinului la problema răului se numește teodiceea, care înseamnă o apărare a dreptății lui Dumnezeu față de acuzația că prezența răului în creație Îl prezintă ca fiind nedrept, neputincios.
Dumnezeu își formulează Propria Sa teodicee în felul în care Se revelează pe Sine în Cuvântul Său.

Așadar, înainte să răspundem la întrebarea: De ce permite Dumnezeu răul?, trebuie să răspundem unei întrebări și mai fundamentale: De unde a apărut răul? Pentru că, dacă nu înțelegem originea răului, nu vom putea înțelege nici scopul pentru care Dumnezeu îl permite.

În studiul următor vom analiza originea răului din perspectiva Scripturii și vom vedea dacă Dumnezeu este autorul lui sau dacă Biblia oferă o altă explicație.